Referinţe critice
Am citit Călătoarea şi Shakespeare fără a cunoaşte numele autorului (ceea ce este, uneori, mai concludent pentru evaluarea critică, totdeauna ispitită de o reţea fină de condiţionări subiective), deşi sunt familiarizat cu piesele Luciei Verona de pe vremea cīnd semna īmpreună cu Hary Salem Logodnicul din pom. Mi s-a părut textul unui autor cultivat, familiarizat cu lumea teatrală care a scris o piesă avīnd ca subiect teatrul īnsuşi. O savuroasă glumă intertextualistă care, īn contexte inspirat alese, implică replici din Shakespeare, Caragiale, Beckett (şi nu numai), īntr-o textură inteligentă, cu referinţe culturale multiple, bine plasate şi spiritual comentate.
Mircea Ghiţulescu
Horia Gārbea
Volumul
Fără canguri
atrage īncă de la titlu, fiind poate cel mai ingenios titlu dat unei
cărţi īn ultimii ani. Īn textele cuprinse īn acest volum nu apare, este
adevărat, nici un cangur. Pare logic, nu? Dar cui i-ar fi venit īn minte
să-şi intituleze astfel o carte?
Prin ingeniozitate se caracterizează şi subiectele. Īn Armura este vorba
despre un "om fără īnsuşiri" care se pregăteşte zile īntregi să-i spună
şefului său ce crede despre el şi care, printr-un concurs de īmprejurări
foarte bine articulat de autoare, se ascunde īn armura medievală primită
drept cadou de şef de la fosta lui soţie. Ce decurge de aici, rămāne ca
cititorii să afle pe cont propriu. Īn Nevasta lui Don Juan se imaginează
o situaţie insolită: o femeie reuşeşte să-l convingă pe vestitul
seducător să se īnsoare cu ea şi să-i fie fidel, pentru ca apoi tot ea
să fie dezamăgită tocmai de transformarea lui Don Juan īntr-un bărbat
banal, care īşi petrece după-amiezile īn halat şi papuci. Īn Dragostea
şi viroza, plecānd de la un caz real, regāndit īnsă literar, autoarea
povesteşte cum s-au īndrăgostit un bărbat şi o femeie prin Internet, cum
el a trădat-o şi cum ea s-a răzbunat virusāndu-i computerul. Ş.a.m.d.
O atenţie aparte merită povestirea poliţistă Supravieţuitorul, care
exploatează inteligent sugestiile literare oferite de un moment dramatic
din istoria recentă: atacul terorist din SUA asupra World Trade Center
din New York. Remarcabil este faptul că această povestire apare īn
volumul Fără canguri sub formă de... foileton, fiind īmpărţită īn trei
episoade, care nu sunt reproduse unul după altul, ci intercalate printre
alte texte, ceea ce suscită şi resuscită curiozitatea cititorului.
Toate textele din volum ar trebui, de fapt, menţionate. Īn afară de
inventivitate īn conceperea subiectelor, Lucia Verona se remarcă prin
dinamism narativ, printr-un umor subtil, de limbaj şi de situaţii, prin
capacitatea de a crea, īncă de la primele fraze, iluzia de viaţă, prin
arta de a īncheia exact cānd trebuie o naraţiune. Este valorificată aici,
probabil, experienţa sa de dramaturg. Cortina cade īntotdeauna la timp,
astfel īncāt, cu puţină imaginaţie, putem auzi şi furtuna de aplauze
care urmează.
Alex Ştefănescu
George Arion
Efectul fluture
"Mişcarea aripilor unui fluture azi poate produce o mică schimbare a atmosferei. Din această cauză şi de-a lungul unei anumite perioade de timp, atmosferă se va schimba. Peste o luna poate, o tornadă care trebuia să lovească coasta Indoneziei nu va mai apărea. Sau din contră, tocmai din această cauză va apărea." (wikipedia)
Poetica teorie a efectului fluture
şi frumuseţea metaforei sale face ca bătaia de aripi a ceea ce Lorenz numea atractor straniu, īn cazul volumului de faţă, un simplu gānd ( ei bine, nu chiar atāt de simplu, este vorba de gāndul de a candida la preşedinţie, preşedinţia...Statelor Unite) va declanşa grave turbulenţe şi, īn cele din urmă, un adevărat taifun... ”Breaking News! Reşedinţa de vară a miliardarului Stanford Anderson, situată pe Coasta de Azur, īntre Eze şi Villefranche-sur-Mer, a fost devastată de un incendiu de mari proporţii. Se pare că seceta neobişnuit de severă, ca şi mistralul care sufla cu peste 80 km/oră au favorizat extinderea incediului declanşat la ora 21,30 ora locală. Īn momentul dezastrului, vila luxoasă nu era locuită, proprietarul aflāndu-se īn reşedinţa sa din Park Avenue. Paznicii domeniului au alertat pompierii, care au sosit cu īntārziere, fiind suprasolicitaţi de zeci de incidente de acelaşi fel petrecute īn noaptea respectivă. Galeria de artă de la parterul vilei a fost complet mistutiă de flăcări, fiind distruse opere de o valoare inestimabilă. Numai valoarea de asigurare a tablourilor depăşeşte 250 de milioane de euro.” Este vorba de cel mai recent volum al scriitoarei Lucia Verona, Crime la festival, publcat la Editura Tritonic, 2013. Crime la festival este un policier pentru acei cititori care sunt adevăraţi gourmet ai genului. Lucia Verona oferă cititorului connaisseur un roman plin de tentaţii: o cutie elegantă de macarons alcătuită cu gesturi desăvārşite, īn care veţi găsi rafinament şi savoare, versatilitate şi formă desăvārşită, arome şi culori, eleganţă şi atitudine, o incursiune īn high class-ul Coastei de Azur, un ghid prin labirintul istoriei artei precum şi printre misterele creaţiei, īn pasteluri delicate dar şi īn culorile tari ale unui umor bine calibrat, potenţat şi de fina ironie, de la povestea, altfel terifiantă, a Vega Club, la savuroasele note de subsol ”Cei care nu au citit eseul lui Swift (este vorba despre A modest proposal, n.n.) sunt rugaţi să-l citească neīntārziat”, sau ” o orchestră de cameră cānta Strauss (Johann, nu Richard)”la rafinamentul observaţiei psihologice servite īn doze mici ”Acasă! Ce cuvānt ciudat. Pentru mine orice cameră de hotel īn care stau, orice apartament este ”acasă” la cinci minute după ce-am intrat. Cinci minute, cāt să mă conving că nu mă aşteaptă vreun musafir nepoftit şi că nu mi-a montat cineva microfoane sau camere video”- sau, am putea spune, īn mintea băieţilor buni, de la schiţarea succintă dar grăitoare şi plină de umor a unor personaje secundare, la replici delicioase ”Asta nu īnseamnă că toţi vegetarienii sīnt ucigaşi, desigur. Poţi mānca o salată şi fără gānduri criminale.”, toate īntr-un accord parfait avānd ca rezultat un policier făcut dintr-un aluat fin. Personajele sunt memorabile, vom insista asupra Divei, cu care cititorul a putut deja face cunoştinţă cu ocazia Crimei de la Jubileu sau a...revelaţiei că Moartea zboară cu low cost şi asupra misteriosului Anticar, Jean Pierre Demart.
O mirifică tornadă, plină de strălucire, spumoasă precum cea mai scumpă şampanie este savurosul personaj creat de Lucia Verona, Diva detectiv, protagonista seriei sale de romane policier, nimeni alta decāt Stella (cum altfel?) Marian-Harrington, Stellissima, celebra soprană a cărei voce impostată şi al cărei chiar mai celebru rās melodios: Ahahahaha! au devenit marca acestei memorabile glamorous detectiv, mereu īn lumină, debordānd de viaţă, talent, frumuseţe şi inteligenţă. Iat-o: ”Zāmbind, Stella Marian-Harrington īşi făcu intrarea ca şi cum holul somptuos al hotelului ar fi fost o scenă. Era urmată de un portar care īmpingea cu grijă un cărucior īncărcat cu cinci sau şase bagaje. Un alt portar căra īncă trei valize. Cu o pălărie imposibilă, cu boruri imense, funde şi voaluri suprapuse, care-i stătea foarte bine, cu un taior de culoarea ciocolatei, peste care īşi pusese etola de vizon, cu pantofi cu tocuri foarte īnalte şi o poşetă mare din piele de crocodil.” ”Perechea” sa este omul din umbră, Anticarul, unul din băieţii buni, ”amănunt” care nu īl face mai puţin tenebros, dimpotrivă. Īn acest adevărat acvariu, care este pentru high class Coasta de Azur, īn perioada de vārf, Anticarul joacă rolul discretului dar eficientului peşte sanitar. Scriitura Luciei Verona are ceva din zborul unui fluture: acelaşi sentiment de aparentă lejeritate a zborului, ascunzānd exerciţiul, de joc elegant, de ludic elevat, aceeaşi bucurie a zborului-joc mascānd sub pudra sidefată a aripilor un acut sentiment al efemerului şi tocmai de aceea, bucurāndu-se şi dăruindu-se total frumuseţii şi lumii scăldate īn lumina deplină a unui carpe diem, un joc de cartolete-capturi ale vieţii aşa cum este ea, aşa cum vine ea, cu bune şi cu rele, dar, acest scris precum zborul de fluture, la fel ca membrii familiei Papilionoidea, se opreşte, se centrează asupra culorii, a parfumului, a excepţionalului, marcānd astfel, prin zborul tremurat, acele puncte de reper sau de echilibru asupra cărora Lucia Verona doreşte să ghideze atenţia cititorului.
Īn luna aprilie, cīnd cele mai mari vedete ale operei din īntreaga lume se adunau la festivalul ”Primăvara operei”, sub soarele Adriaticii, pānă şi moartea capătă glamour. Iar cānd moartea pare un preţ prea mic, atunci... Dar, vorba Divei:”Ahahahahahaha!”
Andrea Hedeş
(va urma)
E-mail: luciverona @ gmail.com
©Lucia Verona, 2007-2016. Toate drepturile rezervate.
Credits: Dynamic Drive CSS Library