Scriitura Luciei Verona are ceva din zborul unui fluture: același sentiment de aparentă lejeritate a zborului, ascunzând exercițiul, de joc elegant, de ludic elevat, aceeași bucurie a zborului-joc mascând sub pudra sidefată a aripilor un acut sentiment al efemerului și tocmai de aceea, bucurându-se și dăruindu-se total frumuseții și lumii scăldate în lumina deplină a unui carpe diem, un joc de cartolete-capturi ale vieții așa cum este ea, așa cum vine ea, cu bune și cu rele, dar, acest scris precum zborul de fluture, la fel ca membrii familiei Papilionoidea, se oprește, se centrează asupra culorii, a parfumului, a excepționalului, marcând astfel, prin zborul tremurat, acele puncte de reper sau de echilibru asupra cărora Lucia Verona dorește să ghideze atenția cititorului... (citeste mai mult)

Andrea H. Hedeș Poetă, critic literar